O zana cat o papusa

Management politic. Ei bine, ea desi e printesa, eu sunt printesa mostenitoare, si am ajuns asadar conducatoarea Fairytopiei. Insa exista o lege in regatul nostru in care si priministra e aleasa pe viata. Insa printesa, conducatoarea, e o fnctie ce se mosteneste ereditar pe cand functia de priministru este electiva. Acum sora mea asteapa ca priministra ori sa pateasca ceva ori sa renunte la fotoliul caldut ca sa ii poata lua locul. Adica ea asa spera ca ar putea fi ea aleasa. Oricum nu se prea prefigureaza multi candidati la postul de priministru. Ar fi sora mea, fiica actualei ministre, sefa gardienilor, fiica sefei gardienilor si poate vreo 2-3 aspiranti din randul poporului.

-Destul de departe. Pe o insula nelocuita si nedescoperita de oameni din largul Atlanticului, acolo unde apele involbrate ale Pacificului se intalnesc cu oceanul Atlantic, nu departe de triunghiul Bermudelor, se afla o insula luxrianta nedescoperita de oameni. Acolo pe ea exista ceea ce s-ar putea numi un voal magic. Un vortex special invizibil chiar si pentru noi si care nu pune absolut nici o forta asupra corpurilor. Daca ai darul care iti permite sa treci de bariera magica, poti vedea acea insula mare cat un continent. Nici nu sesizezi care e insula si care e Fairytopia. E ca si cum ar fi 2 orase lipite unul mic si unul mare si tu ai trece dintr-unul in altul fara sa iti dai seama unde e granita si cand ai trecut dintr-unul in celalat.

Insa e o problema. De bariera magica pot trece doar fiintele magice. Oamenii se afla sub un blestem care nu le dau voie sa treaca de bariera. Atata vreme cat oamenii nu vor fi buni si deschisi la suflet si inocenti precum copii, atata timp cat vor continua sa faca rau, nu vor putea trece de bariera iar acea insula pentru ei va ramane doar o insula pustie.

Un scut energetic invizibil. Daca ar fi vizibil ar arata ca o cupola de sticla si ai vedea si tunelurile care se suprapun cu drumurile si care ies din cupola si se intrerup brusc, de fapt ducand spre alte dimensiuni. Oricum blestemul asupra oamenilor nu poate fi rupt prea curand dar noi zanele vrem sa aducem in regatul nostru pe cei care merita cu adevarat. Se afla in lucru un metrou care ar putea patrunde prin bariera magica ca printr-un jeleu.

-E diferita. E o bariera magica antica.

Apoi se auzi un ciocanit la usa.

-Cred ca e sora mea. Du-te si deschide.

Sora mea ma lua si ea in palma.
-Mereu dependneta de potiunea micsorarii. Totusi e mai draguta la dimensiunea asta, nu crezi? O intreba ea pe prietena mea, in timp ce ma puse in palma ei.

-Si cam ai dreptate, e o dependenta, o obsesie cum vrei sa ii spui. Dar imi place sa fiu mica. Si in al 2-lea rand nu sunt singura zana care sa fie obsedata de potiunea micsorarii.

-In general toate zanele se micsoreaza dar multe doar cand au nevoie. Dar sunt destule si care au obsesia micsorarii. Matusile mi-au spus ca si bunica mea avea obsesia asta.

Pai matusa Josephine e mai dura, cam genul unei profesoare mai severe iar matusa Selene e blanda si permisiva.

-Si mie imi place mai mult de matusa Selene. Ii spun eu.
Katrina se uita si ea la televizor dar apoi isi intoarse privirea spre prietena mea si spuse.
-Cand se va ermina filmul, mergem la mall. Si daca tu nu o vei baga pe surioara mea in poseta ta o sa o bag eu, in poseta mea.